CELINE DION – Fișă biografică

Marți, 17 ianuarie 2017, București

CELINE DION – Fișă Biografică

Marți, 17 ianuarie 2017, 09.25, București, Biografie

A dominat topurile muzicale în anii ’90 și avut peste 1.000 de concerte în toată lumea. Céline Dion rămâne și astăzi una dintre cele mai cunoscute cântărețe de muzică pop, dar și una dintre cele mai apreciate.

Céline Marie Claudette Dion s-a născut la 30 martie 1968, în orașul Charlemagne din Quebec, Canada. Artista canadiană este mezina între cei 14 copii ai cuplului Adhémar Dion și Thérèse Tanguay. S-a născut într-o familie cu posibilități material modeste, însă, de-a lungul vieții sale, Celine a declarant că a avut parte de o copilărite fericită. A început să îndrăgească muzica încă de la vârste fragede, crescând în barul părinților ei, Le Vieux Baril. Tot acolo s-a născut și visul ei de a devein cântăreață.

                                                  Coperta albumului „La voix du Bon Dieu”

                                                                     sursa: discogs.com

Prima melodie a compus-o la vârsta de 12 ani, cu ajutorul mamei și alături de fratele ei, Jacques. Piesa s-a intitulat „Ce n'était qu'un rêve” și a ajuns la urechile managerului musical Rene Angelil după ce a fost trimisă către acesta de un alt frate al artistei, Michel Dondalinger. Rene a apreciat atât de mult compoziția, încât și-a ipotecat casa pentru a-și permite să finanțeze primul album al lui Celine Dion, „La voix du bon Dieu”. Acesta a ajuns în scurt timp pe primul loc în clasamentul local, iar Celine a fost propulsată la statutul de star în Quebec.

În anul 1982, la 14 ani, cântăreața a câștigat premiul pentru „Cel mai bun interpret” și medalia de aur pentru „Cel mai bun cântec”, după ce a participat la concursul Yamaha World Popular Song Festival din Tokyo, Japonia, cu melodia „ Tellement j’ai d’amour pour toi”.

Premiile nu au încetat să vină pentru Celine Dion, care, în anul 1983, a devenit prima artistă canadiană care a câștigat Discul de Aur în Franța, pentru vânzările cântecului „D’amour ou d’amitie”. Tot în 1983, artista a fost distinsă „Cea mai bună cântăreață feminină” și „Descoperirea anului” în cadrul premiilor Felix Awards.

Celine Dion a devenit recunoscută la nivel internațional în anul 1988, când a câștigat Eurovisionul, participând din partea Elveției cu piesa „Ne partez sans moi”. Din dorința de a devein o celebritate la nivel global, artista s-a retras pentru o câteva luni din atenția publică, pentru a studia limba engleză la „Ecole Berlitz”.

A revenit în anul 1990, cu albumul „Unison”, pentru realizarea căruia a colaborat cu muzicianul Vito Luprano și producătorul Canadian David Foster. „Unison” a reprezentat pentru Celine Dion debutul ei ca artist în industria muzicală anglofonă. În anul următor, artista a cunoscut adevăratul success când a realizat un duet cu Peab Bryson pentru filmul Disney „Frumoasa și Bestia”. Melodia a câștigat premiul Oscar pentru „Cel mai bun cântec original”, dar și premiul Grammy pentru „Cea mai bună interpretare pop vocală a unui duo sau a unui grup”.

                                                              Celine Dion la 22 de ani

                                                              sursa foto: etonline.com

Tot în perioada de glorie, Celine Dion a lansat un album omonim în limba engleză, în anul 1992, dar și unul în limba ei natală, franceza, în 1991, numit „Dion chante Plamondon”, care a fost premiat cu discul de aur în Franța.

                                                    Celine Dion și Rene Angelil, la nuntă
                                                  sursa foto: Australian Women's Weekly

De-a lungul anilor în care au lucrat împreună, Rene Angelil și Celine Dion au ajuns să se îndrăgostească, iar cântăreața a făcut pentru prima data publică relația lor în 1993, printr-un album numit „The Colour of My Love”. Cei doi s-au căsătorit în același an, nunta extravagantă fiind transmisă în direct la televiziunea canadiană. Albumul dedicat relației ei cu Rene a ajuns să fie cel mai de succes album al ei până atunci, fiind vândut în peste șase milioane de exemplare în Statele Unite și două milioane de exemplare în Canada, primind, ulterior, cinci discuri de platina.

Pe parcursul carierei sale în lumea muzicală, Celine Dion a continuat să lanseze albume în limba franceză, de fiecare dată când lansa albume anglofone. În 1994, cântăreața și-a onorat, încă o data, limba natală, scoțând pe piață albumul „A l’Olympia”, înregistrat live în timpul unuia dintre concertele sale la Teatrul Olympia din Paris. Două dintre melodii, „Pour que tu m’aimes encore” și „Je sais pas”, au ajuns și pe următorul album în limba engleză al artistei, „Falling Into You” (1996), devenind „If That’s What it Takes” și „I Don’t Know”. În 1996, Celine a câștigat premiul World Music Award pentru „Cel mai bine vândut artist Canadian al anului”, pentru a treia oară.

„Falling Into You” a avut un real success la nivel mondial, propulsând-o pe Celine Dion din statutul de cântăreață canadiană în cel de celebritate internațională. Astfel, artista a fost invitată să interpreteze melodia „The Power of the Dream” în cadrul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară din 1996 din Atlanta, Statele Unite ale Americii.

Anul următor, în 1997, Celine a lansat un nou album, intitulat „Let’s Talk About Love”, considerat o continuare a celui de dinainte. A colaborat atunci cu artiști precum Barbra Streisand, formația Bee Gees, Carole King, George Martin, Diana King și chiar Luciano Pavarotti. Totuși, cea mai de succes piesă de pe album a fost single-ul „My Heart Will Go On”, compusă de James Horner. Aceasta a fost inclusă pe coloana sonoră a filmului „Titanic”, devenind rapid hit și clasându-se pe prima poziție în classamentele de specialitate din întreaga lume. Până în prezent, discurile single „My Heart Will Go On” și „Think Twice” sunt considerate cele mai reprezentative melodii ale sale.

La finalul anilor 1990, artista a lansat un album de colinde numit „These Are Special Times” (1998) și un album de compilație numit „All The Way… A Decade Of Song” (1999). În anul 1998, Celine Dion a fost distinsă cu „Ordinul Național al Quebecului” și „Ordinul Național Canadian pentru Realizări Deosebite pe Scena Internațională a Muzicii Contemporane” de către autoritățile canadiene. În 1999, artista a fost inclusă în Canadian Broadcast Hall of Fame și a primit o stea pe Aleea celebrităților cnadiene. Tot atunci, Celine Dion a câștigat un premiu Grammy, pentru „Cea mai bună interpretă de muzică pop”, iar cântecul „My Heart Will Go On” a fost desemnat „Cântecul anului 1998”.

În perioada anilor 2000, în cariera lui Celine Dion a existat o perioadă de tranziție precum și o perioadă de absență de pe scena muzicală, după câteva lansări de melodii considerate eșecuri comerciale. Ulterior, în 2002, revine în forță semnând un contract pe trei ani pentru 600 de spectacole desfășurate la Colosseumul de la Caesars Palace din Las Vegas, Nevada.

                                                               În imagine: Celine Dion
                                                             sursa foto: Huffington Post
                              

Până în prezent, Celine Dion a susținut mai bine de 1.000 de concerte. Cariera ei a fost una constantă după ce a devenit celebră, însă în ultimii ani, artista a trecut prin momente grele, în timp ce soțul și managerul ei se lupta cu cancerul. Rene Angelil a murit în luna ianuarie a anului 2016, cee ace a devastat-o. Două zile mai târziu, Daniel Dion, fratele lui Celine, a fost răpus de același boală grea ca și Renee. Cancerul a părut că o urmărește pe cântăreață când, în septembrie 2016, și cumnatul ei, Guy Poirier, soțul lui Liette Dion, a murit din cauza unui cancer care i-a afectat sistemul osos, plămânii și creierul.

Totuși, după un an dominat de suferință și în care a pierdut trei persoane apropiate, Celine a continuat să-și susțină concertele la scurt timp după moartea fratelui și a soțului.

Autor: Cezara Palade

Biografie Ion Iliescu

Politicianul român Ion Iliescu, care a condus statul român în trei etape, ca președinte al CFSN, s-a născut la 3 Martie 1930 în Oltenița.

Sursa: Jurnalul.Ro

Fiul lui Alexandru Iliescu (comunist ilegalist) și al Mariei Dumitru Toma. La vârsta de un an, Ion Iliescu a fost abandonat de mama lui naturală (de origine bulgăroaică), care nu s-a interesat niciodată de soarta lui. La scurt timp, Alexandru Vasile Iliescu s-a recăsătorit, cu Maria P. Iliescu, care l-a crescut pe Ion Iliescu.

Născut în Oltenița, Iliescu, după absolvirea liceului Spiru Haret din București în 1949, a studiat mecanica fluidelor la Institutul Politehnic București, iar apoi cu sprijinul Anei Pauker la Institutul Energetic din Universitatea din Moscova.

În timpul șederii sale la Moscova a fost secretar al „Asociației studenților români”. Se credea că îl cunoștea pe Mihail Gorbaciov, cu toate că atât Ion Iliescu cât și Gorbaciov au negat în repetate rânduri acest lucru.

^{Sursa: Capital.Ro}

A intrat în Uniunea Tineretului Comunist în 1944 și în Partidul Comunist Român în 1953 unde a avansat în carieră devenind secretar al Comitetului Central al Uniunii Tineretului Comunist din 1956 și membru al Comitetului Central al PCR.

La 19 august 1956 a fost ales președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, apoi al Consiliului (martie 1957). Ulterior a devenit șef de secție la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC.

La un moment dat a ocupat funcția de sef al Departamentului de propaganda al Comitetului Central al PCR. A servit mai târziu ca ministru pentru problemele legate de tineret între 1967 și 1971.

Cu toate acestea, în 1971, Ceaușescu se simțea amenințat de Iliescu (era văzut ca moștenitorul lui Ceaușescu) și a fost marginalizat de către acesta și îndepărtat din toate funcțiile politice majore, fiindu-i atribuită funcția de vice-președinte al Consiliului Județean Timiș între 1971 și 1974, după care a ocupat funcția de președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979). În 1984 a fost exclus din PCR și până în decembrie 1989 a fost director la Editura Tehnică. 

https://www.youtube.com/watch?v=O8gF31KNHGU&t=74s

Pe 22 decembrie 1989, în jurul orei 14.35, apare Ion Iliescu şi condamnă regimul lui Nicolae Ceauşescu.

În timpul revoluției din decembrie 1989, Iliescu și o parte a disidenților politici au constituit Frontul Salvării Naționale, care a preluat puterea cu sprijinul forțelor armate conduse de Gen. Stănculescu. Iliescu a fost recunoscut ca lider al FSN și , prin urmare, al autorității provizorii a statului până la alegerile din 1992. Calitatea de lider provizoriu a statului a fost recunoscută și de Consiliul Frontului Salvării Naționale care s-a constituit ulterior din membrii FSN si a partidelor noi create.

Iliescu a propus o democrație originală cu alegeri la care puteau participa mai multe partide. Iliescu a susținut mai degrabă adoptarea la scară larga a reformelor în stil Perestroika decât eliminarea completă a instituțiilor existente. A avut o legătură puternică cu puterea de la Moscova care a fost dovedită de primirea călduroasă a noului regim de către conducerea URSS, precum și faptul că primul acord internațional post-revoluționar a fost semnat cu URSS.

Sursa: Click.Ro

După revoluție, Iliescu a fost membru fondator al Frontului Salvării Naționale (FSN), urmând transformările sale în FDSN (Frontul Democrat al Salvării Naționale), apoi în Partidul Democrației Sociale din România (PDSR) și în final în Partidul Social Democrat (PSD).

Michelle Obama-Fisa biografica

          Michelle Obama-Fişă biografică

Luni, 16 ianuarie 2017

 

         Michelle Robinson Obama, născută pe data de 17 ianuarie 1964, este soţia celui de-al patruzeci şi patrulea preşedinte al Statelor Unite ale Americii.

                                                         În imagine:Michelle Obama

                                                           Sursă foto: click.ro

      Michelle Robinson s-a născut şi a crescut la sudul oraşului Chicago şi a absolvit Universitatea Princeton şi  Facultatea de Drept Harvard. După terminarea facultaţii s-a reîntors în Chicago unde , înainte de a se căsători cu Barak Obama a acceptat o poziţie în firma de avocatură Sidley Austin. Ulterior, doamna Obama a lucrat ca parte a administraţiei primarului din Chicago ,Richard M. Daley şi la Universitatea Chicago. Pe parcursul anilor 2007-2008 a contribuit la campania electorală a soţului ei pentru alegerile prezidenţiale. Doamna Obama are doi copii , surorile Malia şi Sasha, şi este sora antrenorului echipei de baschet Oregon State University, Craig Robinson.

                                                             

                                                             În imagine: Michelle Obama la alegerile prezidenţiale 2016

                                                   Sursa foto: Evenimentul Zilei

Michelle Obama este o Primă Doamnă de care poporul este foarte mândru şi care după opt ani în care a fost un stâlp al familiei prezidenţiale americane se bucură de o popularitate enormă.

        Susţinătoare înfocată a unui regim de viaţă sănătos şi a sportului, a promovat un stil de viaţă corect în America, ţară care se confruntă cu o adevărată epidemie de obezitate. Pentru a promova hrana sănătosă ,ea a creat o grădină bio la Casa Albă de unde le serveşte legume sănătoase şefilor de stat veniţi în vizită.

De-a lungul timpului, Prima Doamnă a demonstrat abilități retorice deosebite, care se apropie de performanțele oratorice ale lui Obama. Michelle denotă naturalețe în rostirea discursurilor, se simte confortabil vorbind în fața publicului, familiarizat cu discursurile elaborate de ea însăși, susținute fără notițe, pe teme dintre cele mai variate.

Susţinătorii Primei Doamne au prezentat-o drept o  nouă Jackie Kennedy datorită graţiei şi eleganţei sale. Cu o înălţime de 1,82, soţia lui Obama a fost numită de către editorii revistei Vanity Fair “comandantul nostru în rochie de seară”. Însă adversarii săi au acuzat-o de lipsa de patriotism, aroganţă şi rasism.

                                                         Sursa foto: independent.md

În al doilea mandat al soţului ei şi în campania lui Hillary Clinton, s-a dovedit comunicatorul perfect. Astfel au început să circule zvonuri că şi ea ar putea candida la Casa Albă. Michelle Obama: „Nu voi candida la Preşedinţie. Nu, nu! Vreau să mă plimb pe stradă, să stau într-o curte care nu e parc naţional.”

In video: Michelle Obama la emisiunea Singing in the car

Sursa video: Youtube

Autor: Osman Talia