UN INTERVIU cu ȘTEFAN CAZIMIR

Ștefan Cazimir: “În România aş schimba atitudinea faţă de muncă.”

Bucuresti, marti, 17 Ian 2017, 10:21                        

Istoricul literar și eseistul Ștefan Cazimir spune că i-ar plăcea, în România, să poată cultiva solidaritatea şi să impună respectul legii. Profesorul Cazimir a vorbit despre comicul caragialian, despre nealterata actualitate a operei, dar și despre începuturile carierei sale, despre fondarea Partidului Liber-Schimbist și despre ce însemna acesta în anii 1990.                                           

                        

                                                                                              Sursa: AGERPRES

Domule profesor, am citit în diverse articole despre cum ați fondat Partidul Național Liber Schimbist, care sunt aspectele definitorii ale acestui partid?

"Partidul Liber-Schimbist n-a fost lansat de mine. Octavian Andronic a fost fondatorul, prin publicarea, în ziarul Libertatea, a manifestului de la 6 februarie 1990, actul de naştere al insolitei formaţiuni politice. Eu am aderat prin telefon a doua zi, fiind ulterior ales preşedinte al comitetului provizoriu în adunarea de constituire de la 18 februarie, respectiv preşedinte al Consiliului Director în congresul de la 8 aprilie. În alegerile de la 20 mai, Partidul Liber-Schimbist a obţinut 47017 voturi pentru Cameră, iar preşedintele a devenit deputat. Faptul reprezintă o premieră mondială, ţinînd seama că, nicăieri şi niciodată, un alt partid cu asemenea fizionomie n-a izbutit să pătrundă în parlament. 

Nae Caţavencu spunea: "Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist…. că sunt liber-schimbist… că voi progresul cu orice preţ. […] Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti”. Liber-schimbismul era un curent economic care milita pentru liberul schimb al mărfurilor şi serviciilor. "

În jurul căror principii s-a construit partidul? Aveați un anume principiu, o schiță după care vă ghidați?

"Pot spune că cele mai de succes organizații au fost conduse de femei divorțate. Unul dintre principiile partidului nostru era că  un partid lipsit de simțul umorului este o ofensă la adresa națiunii".

Ce sfat le-ați putea da politicienilor din ziua de azi?

"Având în vedere că omul politic adevărat ar trebui să aibă ca maximă călăuzitoare aforismul latin: „Quid-quid ages, prudenter agas et respice finem”. („Tot ce faci, fă cu prudenţă şi gandeşte-te la urmări”), cred că este suficient să nu comită gesturi sau acte fără a le cântări consecinţele și să nu sacrifice ziua de mâine în favoarea celei de azi. "
                               

                                                                               Sursa: JURNALUL NAȚIONAL

De ce totuşi a dispărut P. L. S. de pe scena politică a ţării?

"Partidul National Liber-Schimbist, cel mai vesel partid al romanilor, nu mai exista, însă liber-schimbiști încă mai există. In prezent, in Parlament exista liber-schimbisti in grupul asa-zisilor independent. Istoria Partidului Liber-Schimbist este o amplă notă de subsol la o replică a Scrisorii pierdute. Destinul operei lui Caragiale, la peste un secol de la plămădirea ei, înregistrează astfel un avatar unic, pe care nicio operă nu l-a trăit până astăzi şi e improbabil că-l va trăi în viitor. "

Ce puteți spune despre omul Caragiale? Era un bun prieten  sau unul rău? Un bun soț și tată?

Relația lui Caragiale cu prietenii săi a fost asemenea unui traseu sinuos, și numai tactul unor oameni ca Vlahuță sau Delavrancea a înlesnit depășirea momentelor critice. Caragiale  a fost impecabil ca soț și tată în cadrul familiei sale legitime, dar mai mult a încercat să cultive bunele relații și cu fiul său din afara căsătoriei.

Cartea “Alfabetul de tranzitie“ a fost publicată pentru prima oară în 1986. În 2006 din câte știu a fost reeditată, iar criticii spuneau că se simţea nevoia unei asemenea cărţi. Eseul este savuros, inteligent, inventiv si, mai presus de toate, plin de haz

Cu ce altceva se diferenția această carte de restul și ce aducea în plus?

"Voiam o carte care să umple,provizoriu, un gol al istoriei româneşti, şi anume perioada 1821-1860. O perioadă foarte largă(cam cât perioada comunistă), aflată sub semnul schimbării.

"Alfabetul de tranziţie" îşi fixează atenţia asupra perioadei 1830-1860, cînd ţările române părăsesc modelul oriental în favoarea celui occidental, iar amploarea fără precedent a schimbărilor cuprinde toate sferele vieţii sociale. Titlul cărţii nu acoperă strict decît una din secţiunile ei, altminteri justificîndu-se doar în sens figurat. "

Căror legi se supune elaborarea unei cărți reușite? Ce sfaturi aveți de transmis?

"Cred că, în cazul elaborării unei cărţi, regula s-ar traduce în epuizarea surselor documentare, sau măcar în acumularea unui volum de date capabil să asigure "masa critică" a decolării. Importantă e, apoi, filtrarea informaţiei.

Ce lucruri nu vă plac în România și ce ați vrea să schimbați în această țară?

 În România aş schimba atitudinea faţă de muncă, mi-ar plăcea să pot cultiva solidaritatea şi aş impune respectul legii.
                     

                             
                                                                               Sursa: JURNALUL NAȚIONAL

Dacă ați putea să vă alegeți acum, de la început, drumul în viaţă, l-ați alege sau nu pe acelaşi?

Spre sfârşitul liceului, mă bătea gândul să urmez arhitectura. Absolvind acea facultate prin 1955, ar fi trebuit şi eu să construiesc blocuri-tip, transformând zone întregi ale oraşelor în triste şi monotone cartiere-dormitor. Aşa încât, varianta adoptată, adică istoria şi critica literară, s-a dovedit, în perspectiva timpului, o opţiune mai bună. 

Etichete: Ștefan Cazimir, Caragiale, partid, politicieni, opera, România, lege, fondat, cărți, istoric